La început n-am fost nimic
Doar o sămânță în ovar
Dar am crescut ca bobu-n spic
Cu dragoste și cu mult har.

Doar mâna Ta dumnezeiască
Și dragostea de Dumnezeu
Făcea sămânța mea să crească
Din zi în zi, prin harul Tău.

Ce plan frumos, ce măreție!
Sămânța ai pus-o în loc cald
Să încolțească în carne vie
Din ea să crească un pui plăpând.

Un pui de om, micuț, fragil,
După frumosul chipul Tău
Fără splendoare, doar umil,
Un mic copil de Dumnezeu.

Și ce miracol, ce splendoare!
Tu zi de zi ai tot vegheat
Copilul mic să crească mare
Precum un fiu de Împărat.

Dar am crescut, acum sunt mare
Și laud Numele Tău Sfânt
Căci Tu ești turnul meu cel tare
În care vin și mă ascund.

Căci anii au trecut în zbor
Când au trecut, nici nu mai știu,
Dar m-am trezit că-s călător,
Vremelnic azi în timp și spațiu.

Dar știu că va veni o zi
Când voi pleca la cer Acasă
La Fiul Tău din veșnicii
Să fiu frumoasa Lui mireasă.

Amin!
26.02. 2024